joi, 30 mai 2019

totul se(-)duce

exista undeva, la multi kilometri de aici, un loc unde lucrurile seamana cu niste chipuri de tweety, cu toate elementele inghesuite, stranse impreuna, inghiontindu-se. te astepti sa ajungi acolo "inapoi", dar nu se pot produce rasuciri din astea. nu aici. nu acum. de-o vreme visez numai interioare burgheze si scene statice. de-o vreme intru in curti interioare, decorate frumos, cu arabescuri din fier forjat si mobile vechi, si caut pe cineva, de multe ori un barbat cu statut inca incert, pt mine, simt un soi de vina (atunci cand exista si calin inscris pe harta aia a mea emotionala), alteori ma simt numai nervoasa, ca pregatita pentru un ritual ce ma implica, ce-mi este consacrat mie. si o data ajunsa acolo nimic nu e dezamagitor, totul aduce a societate selecta in mijlocul careia ma integrez, care-mi permite un soi de desfasurare locvace. erotismul, ca dominanta, si ca invariant (daca vbesc de ansamblul asta oniric) e mai mult o sugestie, si-mi face bine sentimentul asta de "sugestie".

0 comments:

Trimiteți un comentariu