joi, 30 mai 2019

iarna aia, “superputerile”(partea 1)

Home and away Life goes on the same, bury the pain And hold on to love Heal the song, sing along But what does it change Oh this life is so confusing Feels like I'm always losing Come in knowing everything But don't say a word, till they teach you the way Words are found too close to the edge That we don't dare sing This will turn into something else, something else And when it does, I'll be somewhere else, somewhere else Where else? And you said I should be myself Despite all the wrong, dragging you back Forgive then forgone and on and on and on But this life is so confusing Feels like I'm always losing And this'll turn into something else, something else But when it does, I'll be somewhere else, somewhere else Where else? ascult travis. e una dintre trupele mele preferate, si pt. ca ascult tot mai des travis, si pt. ca ma transporta intr-n timp "supt cu paiul", inghitit - cu greu - clasa a11a- m-am gandit ca, in descendenta blogurilor din ultimul timp, care practica un soi de perfida inversiune istorica, si o mitizare a catorva evenimente enervante si goale - atunci - sa povestesc putin despre iarna lui 2005-2006. 1. primul lucru care-mi vine in minte este obscura invitatie pe care am primit-o eu si dan gostian. era vorba despre o virtuala premiere a olimpicilor nationali ai judetului, facuta pe criterii cel putin susceptibile de impartialitate. ne-am luat eu, andra, dan (plus tausch care nu ne-a insotit pana la capat) cu taxiul spre deva, trebuia sa ajungem la un restaurant cocotat la mama naibii undeva intre parcul de la poalele cetatii si nu stiu ce damp, in orice caz, mi se pare ca am urcat o mie de trepte si iata-ne ajunsi- o sala ticsita de oameni in tinute cvasi-obligatorii, noi 3 eram ca din alt film, sute de mancaruri pe masa, premiere plictisitoare, stanjeneala. auzeam povesti despre retezat si drumetii, domeniu vadit inconfortabil pt. mine. n-am luat niciunul nimic, am primit niste plase cu nu stiu ce mape, in fine, am paprasit sala ca niste intrusi, sau ca niste invidiosi, sau ca niste oameni carora nu le pasa, ca niste invinsi miserupisti, well, din nou prin parc, pe lnga mari cladiri ruine. era decembrie si orasul impodobit de sarbatoare. deva mi s-a parut intotdeauna un oras inaccesibil, iar atunci, in acele conditii de inutilitate marcanta, si pe fondul unei iubiri de factura curteneasca inversa, sub auspiciie unei substituiri a rolurilor (eu- un soi de cavaler- si un soi de trubadur), deva mi s-a parut materializarea tuturor teritoriilor de necucerit la hotarele carora ma situam. am intrat intr-un suparmarket (tigari pt viciosi). am baut la un chiosc improvizat punch (a devenit atunci bautura pe care o identificam in piesa "perfect day" in calitate de sangria, mi se parea logic ca dragostea sa fie un apanaj al iernii, iar sangria sa fie ceva cald si reconfortant, pe care, cu toata prietenia pe care le-o purtam celor doi camarazi ocazionali ai mei, as fi baut-o in alt decor, in alt timp, in alta viata). ciudat, ceea ce povestesc acum nu poate avea decat coerenta dezarticulata a cantecelor astora ca niste priviri disperate aruncate asupra unui oras gatit formal, lipsit de seva, un-christmas-spirited. coerenta unei minuni in care te sinchisesti sa crezi, pt. ca asa e bine. coerenta unei superstitii. tot atunci mi se steresesera foarte multe texte scrise in timpul si mai straniei greve dintr-a 11a care inseamna pt mine ciocolata calda, mult maro si roxanne, eram putin bulversata, erau schitele a ceea ce urma sa devina personajul episodic masha din volum. in fine, dupa ce am baut si o cola light(parca) intr-un loc (rock jazz blues), am luat un maxi si am ajuns acasa. sec. distrugator. (nevermind) 2. alex. un tip foarte atragator (ziceam eu atunci), probabil singurul barbat care mi-a placut DOAR fizic, fara orice alte implicatii, singurul pe care speram sa-l cuceresc numai la nivelul acesta superficial, pt. ca n-avea nimic din bufonii sau pierrotii de care ma indragostesc in mod obisnuit. nimic tragic, nimic trist, nimic provocator. doar o frumusete de dorian gray. (incredibil cat de bine se potriveste i'm no good a lui amy winehouse pe care o aud acum acestei povesti subtiri ca o pojghita de gheata pe care calc acum, sau ca o papiota pe care o deapan si o incalcesc). vorbeam f mult cu alex pe messenger (toate conversatiile noastre aveau un environment cu fulguleti de nea, pe care, de altfel, nu l-am activat nicicand altcandva) in paralel, dezvoltasem un personaj (artificiaaaal) care-i purta numele. acel alex s-a topit in the melting-pot care e demian. cu alexul real n-am vorbit de foarte mult timp. practic n-am vorbit decat atunci, in iarna aia care zici ca prevestea o alta era glaciara. alex stia ca il manipulam pe plan fictiv si se simtea flatat de treaba asta. dar noi n-am fost decat amici fortati in conversatii la o cana cu vin, multe seri de decembrie. si am avut o tandrete trucata si penibila in stangacia care-o caracteriza, pe mess. nu l-am revazut de atunci. doar iarna trecuta, dintr-un taxi. o sa-l revad iarna asta, poate, tot asa, de la distanta. fara rost toata investitia afectiva si tot potentialul de aceeasi factura pe care-l banuiam ca l-ar fi avut o legatura cat de fragila cu no hidden catch no strings attached. orice alte detalii organizatorice erau, pt mine, anulate de frumusetea lui alex. dar… punct. 3. teza la engleza, de la 13 la 15. nu tin minte niciun subiect, numai lumina scazanda si drumul meu cu andra prin zapada, inghetate si obosite. nu banuiam oboseala ce urma sa vina in anii urmatori. dar era o caldura si o nostalgie ca in scrisoarea la inceput de iarna. radiam. vorbeam despre "great expectations" si despre "endlessly" si "bliss"(muse)- piesele mele preferate atunci. un stingher, alt stingher nu pot face doi. dar noi repetam un gest de la inceputul lumii noastre comune. mersul acasa. mi-e foarte dor de acest timp privilegiat. 3. poeziile. scriam mult si imi cautam acel ceva de care credeam ca dispun. postam pe diverse siteuri si, in general, petreceam mult timp pe net. 4. muzica: travis- dear diary, pipe dreams, flowers in the window, love will come thorough - cu predilectie. acum, post-factum, somewhere else (cu lyrics atasate, mai jos) 5. poze. pun o parte dintre cele pe care le foloseam ca avataruri, pe-aici, intercalate.

About the Author

Mariana

Author & Editor

When you want something, all the universe conspires in helping you to achieve it.

0 comments:

Trimiteți un comentariu