am iubit, o da, winampul mi-e martor

" love history" in 10 de piese plus o introducere. (si ca o generalitate muzicala sau ca un pattern "predestinat": pierrot the clown) sunt o indragostita incurabila, cu sau fara obiect, indragostita. ceva/cineva/eu progrmat-au/(mi)-am programat frumusetea si sex-appealul aiurea, ca pe niste ceasuri desteptatoare ce suna in miezul zilei. sunt frumoasa cu intermitente, ca un glob pictat pe care-l vezi numai din anumite unghiuri. dar nu mi-am negat niciodata apetenta pt. cuplul fatal – love & be loved in return. pt. dragostea aia multifatetata. aia structurala. aia a coincidentelor pe care le crezi semne ale unei predestinari naiv schitate, in tuse groase. la 13-14 ani am descoperit-o (cu mandrie, cu infatuare) si mi s-a parut singura stare propice dezoltarii mele ulterioare. sunt pasionala in orice fac. ma plasez in pozitia amorezului fara speranta in orice situatie, oricat de formal cerebrala/spiritualizata.\ cliseatic sau nu, dragostea este o suferinta initiatica obligatorie, singura autentica pe care ai sansa s-o cunosti la varsta la care oasele cutiei craniene inca nu-ti sunt bine inchegate. pentru iubirile de inceput de veac de cuceriri nu plangi in afara unui cadru auto-montat, ai nevoie adica de tot soiul de cadre prefabricate care sa-ti inlesneasca exprimarea si autoexprimarea asta si-asa cam autoscopica si narcisista. vorbeam azi cu calinius despre sountrackurile primei iubiri, el era impresionat si se lasa impresionat de compact 5, eu in schimb am o istorie muzical-sentimentala destul de vasta, destul de extinsa, suficient de deschisa ca sa permita iesiri si intrari succesive. nu-mi propun sa deconstruiesc mitul "sferic" si bine inchegat al iubirii, mi se pare in schimb un exercitiu interesant de auto-retrospectiva o trecere printr-un playlist intrinsec. de pe ecran in cel mai ciudat computer de bord, de la arctic monkeys la joe dassin si inapoi, pe traiectorii stranii, cum stranii au fost si cararile parcurilor de zi si de noapte prin care mi-am dat corpul pomana (asa de literaturizat suna dar tre s-o zic pt ca asa am simtit mereu, verbele sentiendi tradeaza pana si cele mai verticale structuri). nimeni nu-ti restituie imbratisarile sau corpul sigilat de la inceput. …here's my short love history, un musical "abreviat" adica fara scenariu. un puzzle in vreo 10 piese – a fost f greu sa fac o selectie.. 1. simon& garfunkel – scarborough fair – e cap de lista pentru calitatile-i de infuzie universal valabila in toate povestile (uf, e asa de greu sa gasesc un cuvant potrivit si moderat pt amalgamarile alea despre care vorbesc). si pt "remember me to one who lives there/ she once was a true love of mine). imi aminteste cu precadere de o era a inocentei. 2. the beatles – because – culmea, o piesa care vine dintr-o perioada mai dark, intr-o iarna destul de adanca si de goala, eram pe-a 9a. mi se parea ca ma duce exact la gradul ala de exasperare binefacatoare pe care mi-l inducea si ideea ca sunt o fata care sufera/a fost parasita/ e o victima legitima a drrragoosssteeeeiiii 3. air – playground love – un cantec de cand i was living in denial, pe-a 10a, o perioada foarte gotica – in sensul unei spiritualizari excesive, un ev mediu personal, daca vreti. nepermis de senzuala mi se parea piesa asta kre ilustreaza muzical si filmul the virgin suicides, de-asta o ascultam ca si cand as fi savurat o ciocolata, in ciuda problemelor mele de incadrare in standarde… 4.keane – bedshaped – o, da, asta vine dintr-o era care imi place pt ca eram exact la marginea prapastiei dintre negatiei si coming back to life. 5.