vineri, 2 martie 2018

Nu sunt poet, bre (Psiluneli)

… asta sa fie clar, din capul locului. Nu-s nici pe sfert. Mai ma apuca in noptile cu luna plina si doar cand Venus e in opozitie cu Marte, cate un zbierat catre nicaieri ce ar putea fi confundat c-o poezie. Da’ nu-s poet in adevaratul sens al cuvantului. Ca mie versu-mi vine greu, il extrag cu forcepsul din cate-un sac cu zeci de rime, incercand s-o potrivesc p’aia de-mi pare mai motata si socotind atent, aritmetic, numarul silabelor. D’aia nu sunt poet. Ca nu pot scrie cu usurinta unora care revarsa slove chiar si atunci cand isi vomita fierea pe marginea unui sant, care raspund la intrebari existentiale chiar si atunci cand presteaza crispati, cu ochii iesiti din orbite, pe buda, sau care nasc poeme de iubire chiar si cu un creion chimic pe peretii camerei in care-au doar ce-au dus la bun sfarsit jumatea unui act sexual (jumatea lui, ca ea, saraca, nici nu a apucat sa isi dea dresurile jos). Cu toate astea, zace-n mine suficient sadism incat sa va ne cajesc periodic cu cate o traznaie cu pretentii de poezea. Si, cum ar zice fetele atunci cand faza cu migrena e mult prea tabacita, astazi e una dintre zilele “acelea”. Stiu ca nu sunt poet. Stiu, si totusi irosesc. Cuvinte. Deeeeeeci :  Crepuscular Baboooo … !!! Te cheama clopotul la slujba Arunc-o toala pe spinarea-ti curba, Scoate dintre stergare vreo trei sau patru lei Si mergi si inalt-o ruga pentru ei. Roaga-L de sanatate. Si sa le fie bine Tu n-ai uitat de ei. Ei au uitat de tine Nici al mic nu mai suna, suna duminica, C-a prins oferta buna dar in alta retea. Ai tot sperat in vara sa iti vina nepotii Sa-ti faca curtea vraiste de parc-au trecut gotii Sa-ti ia la suturi mata, gradina sa iti strice Pe ulita ingusta tot colbul sa-l ridice. In fiecare vineri i-ai asteptat senina Statuie vie-n poarta strangand batista-n mana Stiai ca n-or sa vina, dar tot i-ai asteptat Desi nu ai nici cablu si nici net nu e-n sat. Ieri nu ti-a fost prea bine dar te-ai rugat sa-ti fie Poate in asta vineri, o da Domnul sa vie Si-ai auzit in ruga : “Ia-ti patul tau si umbla” Ridica-te, mamaie. Ia-o incet, spre slujba. Te mai alina gandul ca-n sat, ca tine-s inc-o suta Batrani a caror maini doar Dumnezeu le mai saruta. Au mai scris : Psi, Scorpio, Roxana, Cuvanta, Adriana, Vienela, Cristian, D’Agatha si Ioana Soglu. Pana acum. De vor mai fi, adaugam.

About the Author

Mariana

Author & Editor

Nu uita că drumul către succes este plin de provocări și învățăminte, dar fiecare piedică depășită este un pas mai aproape de realizare. Îndrăznește să visezi mare și să acționezi cu încredere, pentru că tu ești stăpânul propriei tale destine. În fiecare răsărit de soare, găsești o nouă șansă de a-ți urmări pasiunile și de a aduce la viață visurile tale.

0 comments:

Trimiteți un comentariu