tim burton in aventura social media

Nu mai este o noutate, motoarele de cautare sunt deja overloaded cu titluri despre Tim Burton si al sau Stainboy. Mereu surprinzator, regizorul s-a hotarat sa faca un film colectiv – o continuare a proiectului World of Stainboy din 2000 – reconstruind o poveste din postarile sub hashtag pe twitter. Fiecare participant trebuie sa adauge un nou mesaj pe baza ultimei replici selectate, dezvoltand scenariul mai departe. Tehnica reinvie experimentul cadavre esquis incercat de suprarealisti in anii 20. Printre tehnicile suprarealiste care exploateaza mistica accidentului se numara si acest colaj colectiv de cuvinte sau imagini denumit cadavre esquis. Pornind de la un vechi joc de salon, fiecare dintre participanti trebuie sa noteze o expresie pe o foaie de hartie, sa impatureasca pagina pentru a-si ascunde partial contributia si sa o inmaneze urmatorului scriitor. Experimentul isi trage numele de la unul dintre primele colaje astfel obtinute: „ The exquisite /corpse / will drink / the young /wine”. Alte exemple: „The anaemic young girl got the waxed mannequins turned red”, „The made-up shrimp hardly enlightens some double kisses”, „Monsieur Poincaré, if you want, kisses on the mouth, with a peacock feather, in an ardour I never saw before, the late Monsieur de Borniol” sau „Caraco is a beautiful whore: lazy as a doormouse and glass-gloved for doing nothing, she strings pearls with the turkeys of the farce”. Aceste f ragmente poetice erau o manifestare a ceea ce Nicolas Calas caracteriza drept „realitatea inconstienta a personalitatii de grup” rezultand dintr-un proces denumit „contagiune mentala”. Conform suprarealistilor, „poezia trebuie facuta de toti laolalta, nu de unul singur”.(Sursa: “Dada & Surrealist Art,” de William S. Rubin). Afla mai multe aici. Intre altele, noul Stainboy mi-a adus aminte cu placere de copilarie, scoala, colegi si de jocurile foarte haioase de pe vremea cand nu ne uitam atat la televizor, nu aveam computer, nu se inventase „social media” si sigur nu auzisem de cadavre esquis. O foaie de hartie si un creion erau suficiente ca sa ne distram copios, chiar si in timpul orelor. Mai tarziu, in facultate, am reinviat jocul intr-un cerc restrans de colegi, sub numele de „sinapse”. Diferenta era ca expresiile erau notate de un fel de secretar de redactie, iar noi, ceilalti participanti, ne aduceam contributia verbal, „pe negandite”, facand conexiuni cat mai rapide, mai subconstiente, deci mai fara noima cu expresia auzita anterior. Un alt experiment cadavre esquis (primul aplicat in social si locative media?) este proiectul Bronx Rrymes din 2008, initiat de Claudia Bernett. B.R. incearca sa reconstituie istoria si semnificatia hip-hopului, prin postere „rimate” afisate in locatii precise. Trecatorii sunt invitati sa trimita un sms cu propriul vers hip-hop inspirat de acel poster. Aici sunt inregistrati toti artistii si locurile hip-hop semnificative, impreuna cu versurile trimise de cei care s-au prins in jocul asta. Si apoi este foarte recentul Tell Tales, al aceleiasi Claudia Bernett, ce schimba sms-urile cu platforma twitter. Proiectul, prezentat chiar acum in cadrul festivalului Impakt de la Utrecht, porneste de la premiza ca orasele sunt „multi-stratificate, dinamice, vii, iar povestile lor sunt spuse literal sau metaforic de persoanele care traiesc in ele”. Revenind la povestea noastra… Daca vrei sa contribui si tu la viitorul lui Stainboy, Tim Burton iti asteapta post-ul pe twitter doar pana pe 6 decembrie a.c. So, kind of hurryup! P.S. Daca nu le ai cu scrisul, dar iti place sa desenezi, Tom Block te invita sa contribui si tu la alta “capodopera” colectiva in progress. Eu abia astept sa vad ce film iese din aventura asta social media!