the social network

Nu intri intr-o retea de socializare ca sa te documentezi despre cum a fost construita acea retea, ci ca sa cunosti lumea, eventual sa-ti faci amici. Asa cum nu te duci la filmul Facebook ca sa te updatezi cu un istoric exact al evolutiei platformei, de la idee la produsul finit, abundand de informatii de specialitate despre modul de programare. Poate nici macar ca sa-l cunosti cu adevarat pe creatorul retelei. Vezi Facebook ca sa vezi un film. Bunicel, in general. Facebook este un film centrat pe un personaj: Mark Zuckerberg. Un film despre cum unui computerist programator de Harvard, solitar,  informal, cu usoare tendinte antisociale si cu oarece probleme in relatia cu sexul opus, ii vine ideea acestei retele de socializare. Filmul curge rectiliniu, previzibil, fara convulsii grave sau rasturnari spectaculoase de situatie intre momentul A si momentul Z. Intre  momentul in care Mark, cu o bere la gura si in slapi  - fie vara, fie iarna – tasteaza efervescent linii de cod, iluminat de ideea unei retele care sa… aduca oamenii mai aproape unii de altii. Si Mark, aproape neschimbat, dar ajuns miliardar, care da refresh-uri la contul sau de Facebook in asteptarea unui accept de la o fosta (si singura) iubita. Intre timp, s-a petrecut intreaga istorie a retelei (si filmului) – Zuckerberg a construit platforma in cateva saptamani, a apelat la un prieten care sa-l sponsorizeze si sa caute investitori, a lasat balta do i smecheri de la Harvard care cloceau o idee similara, s-a lasat prins in jocul unui alt creator de platforme web (Napster), si-a marginalizat si exclus prietenul din noua combinatie (tradare involuntara), a fost implicat in procese legate de proprietate intelectuala si inselaciune, a intrat cu reteaua pe alte doua continente inregistrand o cascada de membri-utilizatori in timp record, a devenit miliardar, desi banii nu prea contau pentru el… Si cam atat. Zuckerberg – un tip relativ castrat emotional, care turuie replici repezit si fara modulatii, asa cum tasteaza coduri la computer, dar nu lipsit de sentimente pe care (pe alocuri) si le exteriorizeaza – este un tip absolut comun si extrem de des intalnit in breasla lui de „computeristi”. Nu este nici macar „jeg uman”, cum il caracterizeaza furibund prietena lui inainte de a-i da papucii. Si, de fapt, nici nu stim exact daca asa stau lucrurile. Pe marginea cartii lui Ben Mezrich, aflata la baza scenariului pentru acest film, si construita in principal pe marturia (partinitoare) a lui Severin, prietenul devenit persona non grata, si fara participarea lui Zuckerberg, s-au creat multe dispute. Multi au sugerat ca statutul de outsider evreu al protagonistului, exclus din cluburi si fratii elitiste, si implicit dorinta sa de a-si crea un spatiu personal unde sa domneasca suveran izvorasc din propriile obsesii si frustrari ale autorului, si el absolvent Harvard. Reactia lui Mark cel adevarat, acum in varsta de 26 de ani si, desi miliardar, timid in dezvaluiri si declaratii publice, a fost aceea de a rejecta categoric afirmatia din carte conform careia el a facut Facebook-ul ca sa cunoasca cat mai multe fete. De fapt, in film, motivatia dramatica sau sutul psihologic care impinge protagonistul la actiune este subtire sau/si adolescentin. Nu dezvolti un asemenea proiect doar pentru ca prietena te-a facut de doi bani si te-a parasit. Razbunarea e derizorie. Rezultatul e istoric. Zuckerberg programeaza pur si simplu pentru ca asta stie sa faca cel mai bine si are idei stralucite. Facebook este un film fara eroi si anti-eroi, fara dezvaluiri incendiare, fara puncte culminante… Dar e un film cu un tempo alert, conectant, dens regizoral si rotund construit. David Finch e un maestru chiar si atunci cand nu ataca subiecte hard-core si scenarii spectaculoase, sau nu lucreaza cu Brad Pitt. Poate mai ales atunci. Placut surprinzator, personajul Sean Parker Napster, interpretat extrem de carismatic de Justin Timberlake, adauga filmului un condiment incitant, pervers-savuros, din zona sex, drugs si… computer skills. Ceea ce filmul cred ca trateaza cu superficialitate este ideea de business in sine. Oricat de briliant ai fi, oricat de excelent programator, imi vine greu sa cred ca poti atinge o asemenea viteza de contaminare, ca poti da o asemenea lovitura la capitolul afilieri si incasari intr-un timp atat de scurt. Chiar si in Silicon Valley. Asta pentru ca ideea se bazeaza pe crearea de relatii. Iar relatiile iau timp sa se consolideze. Sau ma insel? Poate ca ar fi instructiva o comparatie a fenomenului, de exemplu un film – artistic sau documentar – despre Jack Dorsey, fondatorul Twitter. Lui Jack i-a venit ideea retelei de inter-relationare cam prin 2000, deci cu ceva timp inaintea lui Zuckerberg. Oficial, Twitter s-a lansat in 2006. Revenind la Facebook, intra in retea daca nu esti. Sau nu raspunde la invite si nu-ti face profil. Sau desfiinteaza-ti contul. Dar inainte de a-ti da cu parerea, vezi filmul.