cu ce ROManem?

Howdy. Have a ROM! Parca nu poti refuza o ciocolata care a avut parte de-o promovare indrazneata… Nu uit senzatiile tari din 1964. Categoric, o sa mai zambesc amintindu-mi de branciurile spre vremuri ceausiste din spoturile Rocker-ul si Vizita de lucru. ROM-ul vroia un target tanar care sa poata gusta (la figurat, dar mai ales la propriu), fara resentimente, starea de rebeliune reprimata si umorul brutal al situatiilor. Ciocolata ROM isi recunostea cu tupeu originile comuniste si facea bascalie amaruie pe seama lor. Campania a lansat un mesaj verbal hitos – Partidul te vrea tuns, roakere! -, a starnit impresii puternice si comentarii. Publicitarii s-au felicitat intre ei si si-au acordat premii. Ciocolata ROM era mai proaspata (ca imagine) decat fusese vreodata din ’64 incoace. De curand, in povestea ROM-ului au aparut the Stars and Stripes. [youtube=http://www.youtube.com/watch?v=QmnEaBtj95g] Noua serie de spoturi da un ghiont stupidului nostru vis american, alt reper al istoriei romane de dupa al doilea razboi mondial – tii minte, i-am asteptat o vreme indelungata, americanii nu au venit sa ne salveze de rusi, intre timp au abatut si o criza asupra lumii, iar acum – ironia sortii! – pun gheara marketingului pe ciocolatica noastra nationala. In speech-ul americanului care ne povesteste ca ROM-ul e mult mai bun in ambalaj (drapel) american e evidenta bascalia … cam usturatoare. Dar parca lipseste umorul. Iar cel care ne anunta defensiv ca totul a fost o gluma nu e nici macar funny. Publicitarii iarasi se bat laudativ pe spate pentru consecventa in construirea imaginii ciocolatei noastre traditionale. Bun-bun, de acord cu laudele si consecventa. Daca e sa ne luam dupa buchea cartii de branding, mesajul este clar, relevant, unic, face diferenta, are energie. Dar cu ce ramanem concret dupa aceste campanii? Cum arata brandul ROM, asa cum ar trebui perceput de consumatori? Stii tu… „bagajul” mental si afectiv pe care-l luam la drum dupa vizionare? Sa deschid o lista: ROM are o personalitate puternica, rezistenta. Un simt al umorului si ironiei foarte dezvoltat. Un limbaj mistocaresc, familiar generatiei ”like” )… Si daca ar fi toate astea (probabil si altele) ce anume ne-ar da ghiontul decisiv spre raftul cu ROM? Amintirile – pentru cei la a doua tinerete? Drapelul american? Sincer, I don’t buy it. Ideea e ca, dincolo de branding si publicitate, oricat de cosmetizat in comunicare, produsul pe care-l simtim in gura refuza sa se upgradeze: acelasi gust aspru de ciocolata de menaj de pe vremuri si aroma intepatoare de rom, aceeasi melasa care ti se lipeste de cerul gurii in loc sa se topeasca. Cui ii place, bine. Cui nu… Zilele trecute, in fata raftului cu ciocolate dintr-un supermarket, o mama isi intreba baietelul de vreo zece ani: - Sa-ti iau o ciocolata cu ROM? Vrei una cu steagul american? - Nu, ca-i naspa…