luni, 8 ianuarie 2018

Aducerea pe lume a unui copil reprezinta cea mai mare bucurie din viata unui cuplu, iar mai apoi urmeaza petrecerea botezului, eveniment care trebuie planuit cu minutiozitate, astfel incat sa iasa perfect din toate punctele de vedere. Asadar, citeste detaliile aici despre cat de important este sa fie ales un fotograf profesionist pentru acest moment, iar imaginile vor sta marturie peste ani si ani.
Cerinte importante
Pentru ca in acest domeniu se gasesc o multime de fotografi, fara o recomandare este dificil sa fie alesi cei mai potriviti, insa exista cateva cerinte simple prin care oricine poate lua cea mai buna decizie. Asadar, in prima faza trebuie sa se stabileasca asteptarile, pentru ca acestea sa fie transmise fotografului, care la randul sau va determina daca sunt viabile si pot fi indeplinite. In al doilea rand este esentiala experienta fotografului, pentru ca unii traiesc din asta, in timp ce altii o fac doar ca hobby, astfel ca e usor de stabilit care este cel mai potrivit pentru a surprinde cadre de la botez.
De asemenea, cei profesionisti urmeaza diferite cursuri prin care sa isi imbunatateasca activitatea si se afla intr-o continua dezvoltare. Mai mult, acestia investesc in aparatura de ultima generatie pentru a tine pasul cu tendintele si pentru a aduce cele mai bune servicii. Clientii trebuie sa studieze portofoliul acestora pentru a analiza viziunea fotografului si pentru a stabili daca acesta reprezinta persoana potrivita pentru propriul eveniment.
Preturi pe masura
Citeste detaliile serviciilor asigurate si vezi care sunt si preturile, insa lista de tarife nu ar trebui sa reprezinte un criteriu esential de alegere, intrucat un pret mai mic, de cele mai multe ori, implica si o calitate inferioara, fapt pe care orice client isi doreste sa il evite, in special in cazul unui botez cand asteptarile sunt foarte mari.

Ce fel de fotograf alegem pentru un botez ?

Aducerea pe lume a unui copil reprezinta cea mai mare bucurie din viata unui cuplu, iar mai apoi urmeaza petrecerea botezului, eveniment car...

duminică, 7 ianuarie 2018

Daca ai urmarit American Idol sigur il stii pe Simon Cowell, judge-ul neiertator. Personaj controversat si viu antipatizat, cu ifose si arogante britanice, cu judecati de valoare livrate sfichiuitor si gura bogata in insulte gratuite la adresa candidatilor – Simon se lauda candva, cu nonsalanta si sadica incantare de sine, ca la patru ani isi facea mama albie de porci, deci e un copil-minune al agresiunilor verbale…  Cei care mai au habar cum merge treaba in showbiz isi vor fi dat poate seama ca asta-i rolul de compozitie pe care si l-a asumat Cowell ca prezident al juriului – dar cat de manusa ii vine! – asa cum si American Idol (ca Got Talent si alte reality-showuri din categoria jocuri si concursuri, cu mari desfasurari de forte) este mai degraba un spectacol, indelung exersat si uneori magistral regizat, inainte de-a fi o competitie reala a valorilor. Simon Cowell s-a retras din combinatia American Idol in 2010. Ar fi prea la mintea cocosului sa-ti spui ca a fost matrasit pentru ca a calcat pe bec pe cine nu trebuia sau a intins vreo coarda sensibila pan-a plesnit. Asta face Simon de cand se stie.  Inclin sa cred ca mogulul televizionistic, co-proprietar de SYCO (casa producatoare a unor show-uri de succes in Marea Britanie si, demn de retinut, a festivalului de film BAFTA) s-a retras oportunist, la chemarea altor dealuri mai profitabile, cum ar fi Britain Got Talent si X-factor. Simon Cowell, sarea si piperul prezidiilor contestshows, este deja un brand. Unul ofensator, true. Debordand de… sa-i zic umor englezesc? Dar avem X-factor si la noi, in Romania. In curand, la Antena 1. Razvan si Dani au plecat cu neatza-n cap prin tara, la cules si selectat talente muzicale nemaiauzite. Pe site gasim lucruri funny, dar numirea juriului se lasa inca asteptata. Eu sunt curioasa doar cine-l va juca pe Simon Cowell de Romania. Cine va fi baiatul rau, sarea – piperul – si ardeiul iute intr-un spectacol-frachiza care… sper sa nu ne cante un soporific lullaby, precum Romanii au talente… inca nedescoperite. Deci, cine? Cine? Stie careva

Simon cowell de romania

Daca ai urmarit American Idol sigur il stii pe Simon Cowell, judge-ul neiertator. Personaj controversat si viu antipatizat, cu ifose si arog...

sâmbătă, 6 ianuarie 2018

Doua spoturi publicitare care, de fapt, nu au nimic in comun – in afara referintei mai mult sau mai putin explicite. Unul haios si altul… penibilos caraghios. Vitali o are mica, ultimul spot la vopselurile Oskar, semnat Next Advertising. Cum ziceam: funny,  la obiect, perfect sale. Deci, nu insist. Al doilea, scotienii care inoveaza suprafetele acoperisurilor Bramac. Daca nu stii povestea, nu prea intelegi care-i treaba cu scotienii in fustite de tigla caramizie (!) pe acoperisul acoperit si el cu tigla caramizie.Totul a inceput anul trecut, odata cu dramatizarea ideii „Protejeaza cu adevarat lucrurile de pret”. 1. S-au descoperit lucrurile de pret: „bibelourile” unui barbat. Funny or what? 2. S-a gasit si protectia – fustita plisata. Excelent, mai ales ca obiectul vestimentar putea fi photoshopat sa aduca a tiglarie! 3. “Bibelouri” + kilt  = scotian. Evrika! Unde mai pui ca scotienii sunt barbati recunoscuti pentru … anduranta la intemperii? Daca asta-i tot clenciul ideii, anunt pe aceasta cale ca undeva pe drumul sfortarilor creative s-a produs o eroare. Fustitele (fizice sau doar simbolice) nu protejeaza pe nimeni de nimic. Pentru asta s-au inventat alte articole. De la armuri la centuri de castitate. De la suspensoare la pemparsi. Fustitele, nu. Oricum, pentru ca spotul cu highlanderul prin ploi, vanturi si ninsori a prins si pe-afara din tara, anul asta povestea merge mai departe… cu trei scotieni ce-si vantura fustitele plisate pe acoperisul fierbinte Bramac. Mi se pare mie sau baietii in kilturi prezentau ieri noua colectie de chiloti Bote?

Vitali o are mica. i-am vazut-o pe sub fustita bramac.

Doua spoturi publicitare care, de fapt, nu au nimic in comun – in afara referintei mai mult sau mai putin explicite. Unul haios si altul… pe...

miercuri, 3 ianuarie 2018

Ursul este un film care ar fi putut fi un debut reusit (mai de tinerete), daca printre DAKINO, Cafe Deko, bucatareala si carti scrise sub dus, factotum Chisu si-ar fi facut timp si de regie acum vreo douazeci de ani… Filmul, un roadmovie cu actiune plasata in ’90, este, in mare, o colectie de dejavu-uri si clisee cinematografice. Suntem asaltati de personaje, inca „nescuturate” complet de tovarasisme, care se straduiesc cu prea mult entuziasm sa fie amuzante (agitatul Cicanica – Gabriel Spahiu sau zdrumpesa ex-frumusete Cecilia – Magda Catone). Care injura neaos de dragul injuraturii si-si dau replici istete  - „Hai sa vezi care-i ospitalitatea romaneasca la o nunta tiganeasca” -, plasate (puse cu mana) exclusiv pentru un anume efect. Avem secvente burlesti atat de exploatate in comediile mute, incat inspira mai degraba duiosie: circarii urmaresc un Getax cu ursul rapit, dar masina trece pe langa ei neobservata, pentru ca sleahta Globus e prea prinsa in ciondaneli pe langa propriile rable care scot fum… Avem un urs, caruia circarii ii zic Mosu’ (sau chiar Mos Martin) si despre care aflam spre final ca e… ursoaica. Una care nu-si dezminte deprinderile circaresti si se-nvarte pe motocicleta (simbolic) prin crangul padurii. Avem si niste nemti – sugaci de tuica si obsedati de vanatoare in no man’s land-ul romanesc – ridicoli, dar nu amuzanti. Si daca se-aude Bregovici, trebuia sa avem si putin Kusturica. Dar nunta tiganeasca pe care Chisu o plaseaza intr-o pustietate aproape alegorica – cu toti purceii la protap, tuicile, salbele, dansul din buric si figuratia „colorata” (dar amorfa) – nu are nici pe departe umorul spontan savuros al unei pisici alb-negre. Radu Gabriel, alias Maradona, uita „sa vorbeste” tiganeste, manca-t-as! Cat despre smecherul „inventator” Tarantino care cupleaza o masina de spalat la un protap… ma intreb ce tigan din imprejurimile Buzaului auzise inainte de revolutie de inca anonimul Quentin? In ciuda neajunsurilor, a faptului ca filmul-circoteca nu poate fi comedia spumoasa a anului… decat prin raportare la absenta comediei romanesti (noi si bune) din cinematografele noastre, Chisu plimba Ursul… destul de curgator. Filmic, fara poticneli regizorale. Ursul nu m-a facut sa rad, dar am zambit. Putin, pe alocuri. Uneori neutru. Alteori referential. Dar macar am zambit. Ceea ce e un semn de incurajare – la tot mai multe (si din ce in ce mai bune) comedii romanesti…

ursul

Ursul este un film care ar fi putut fi un debut reusit (mai de tinerete), daca printre DAKINO, Cafe Deko, bucatareala si carti scrise sub du...