marți, 19 decembrie 2017

In ultimii ani, hotelurile care ofera servicii all inclusive au devenit din ce in ce mai populare. Turistii romani care decid sa opteze pentru o vacanta in afara tarii, deseori aleg astfel de oferte pentru a fi siguri ca isi petrec o saptamana in conditii de lux.
De aceea, una dintre cele mai populare destinatii turistice ale momentului, Antalya are foarte multe oferte all inclusive pentru cei care se hotarasc sa ii calce pragul. Daca veti cauta oferte Antalya all inclusive, veti putea observa ca foarte multe agentii turistice au astfel de produse pentru toate buzunarele. Acest fapt este datorat numarului mare de hoteluri aflate in aceasta statiune, hoteluri de cinci stele care ofera pe langa restaurante si piscine, tratamente la spa, cat si hoteluri ieftine, de doua pana la trei stele care au servicii ireprosabile si angajati amabili. Indiferent de ce buget dispuneti, veti putea sa va bucurati de o vacanta perfecta in Turcia daca urmariti ofertele Antalya all inclusive.
Plaje calde si mare curata, munti sameti si aventuri pe trasee accesibile, acestea sunt doar cateva dintre atractiile pe care Antalya le ofera tuturor celor care doresc sa o viziteze. Aceasta statiune este un adevarat centru cultural pentru toti cei care aprecieaza arta, istoria si arheologia. Muzeul din Antalya este unul care va va transporta in vremea Epocii de Bronz. Foarte multe dintre artefactele pe care le veti intalni aici va vor ajuta sa intelegeti mai bine comunitatile de oameni care existau pe teritoriul Turciei stravechi.
Pe langa muzeul de istorie puteti vizita si ruinele de la Aspendos. Acestea au fost foarte bine intretinute de guvernul turc si au ca principala atractie un teatru grecesc in perfecta stare construit acum 3000 de ani. Aspendos este destinatia perfecta pentru toti cei care doresc sa isi imbogateasca cunostintele despre civilizatiile antice!
Antalya all inclusive este alegerea pe care trebuie sa o faceti daca doriti o vacanta perfecta!

Oferte in Antalya all inclusive

In ultimii ani, hotelurile care ofera servicii all inclusive au devenit din ce in ce mai populare. Turistii romani care decid sa opteze pe...

vineri, 15 decembrie 2017

Nu mai este o noutate, motoarele de cautare sunt deja overloaded cu titluri despre Tim Burton si al sau Stainboy. Mereu surprinzator, regizorul s-a hotarat sa faca un film colectiv – o continuare a proiectului World of Stainboy din 2000 – reconstruind o poveste din postarile sub hashtag pe twitter. Fiecare participant trebuie sa adauge un nou mesaj pe baza ultimei replici selectate, dezvoltand scenariul mai departe. Tehnica reinvie experimentul cadavre esquis incercat de suprarealisti in anii 20. Printre tehnicile suprarealiste care exploateaza mistica accidentului se numara si acest colaj colectiv de cuvinte sau imagini denumit cadavre esquis. Pornind de la un vechi joc de salon, fiecare dintre participanti trebuie sa noteze o expresie pe o foaie de hartie, sa impatureasca pagina pentru a-si ascunde partial contributia si sa o inmaneze urmatorului scriitor. Experimentul isi trage numele de la unul dintre primele colaje astfel obtinute: „ The exquisite /corpse / will drink / the young /wine”. Alte exemple: „The anaemic young girl got the waxed mannequins turned red”, „The made-up shrimp hardly enlightens some double kisses”, „Monsieur Poincaré, if you want, kisses on the mouth, with a peacock feather, in an ardour I never saw before, the late Monsieur de Borniol” sau „Caraco is a beautiful whore: lazy as a doormouse and glass-gloved for doing nothing, she strings pearls with the turkeys of the farce”. Aceste f ragmente poetice erau o manifestare a ceea ce Nicolas Calas caracteriza drept „realitatea inconstienta a personalitatii de grup” rezultand dintr-un proces denumit „contagiune mentala”. Conform suprarealistilor, „poezia trebuie facuta de toti laolalta, nu de unul singur”.(Sursa: “Dada & Surrealist Art,” de William S. Rubin). Afla mai multe aici. Intre altele, noul Stainboy mi-a adus aminte cu placere de copilarie, scoala, colegi si de jocurile foarte haioase de pe vremea cand nu ne uitam atat la televizor, nu aveam computer, nu se inventase „social media” si sigur nu auzisem de cadavre esquis. O foaie de hartie si un creion erau suficiente ca sa ne distram copios, chiar si in timpul orelor. Mai tarziu, in facultate, am reinviat jocul intr-un cerc restrans de colegi, sub numele de „sinapse”. Diferenta era ca expresiile erau notate de un fel de secretar de redactie, iar noi, ceilalti participanti, ne aduceam contributia verbal, „pe negandite”, facand conexiuni cat mai rapide, mai subconstiente, deci mai fara noima cu expresia auzita anterior. Un alt experiment cadavre esquis (primul aplicat in social si locative media?) este proiectul Bronx Rrymes din 2008, initiat de Claudia Bernett. B.R. incearca sa reconstituie istoria si semnificatia hip-hopului, prin postere „rimate” afisate in locatii precise. Trecatorii sunt invitati sa trimita un sms cu propriul vers hip-hop inspirat de acel poster. Aici sunt inregistrati toti artistii si locurile hip-hop semnificative, impreuna cu versurile trimise de cei care s-au prins in jocul asta. Si apoi este foarte recentul Tell Tales, al aceleiasi Claudia Bernett, ce schimba sms-urile cu platforma twitter. Proiectul, prezentat chiar acum in cadrul festivalului Impakt de la Utrecht, porneste de la premiza ca orasele sunt „multi-stratificate, dinamice, vii, iar povestile lor sunt spuse literal sau metaforic de persoanele care traiesc in ele”. Revenind la povestea noastra… Daca vrei sa contribui si tu la viitorul lui Stainboy, Tim Burton iti asteapta post-ul pe twitter doar pana pe 6 decembrie a.c. So, kind of hurryup! P.S. Daca nu le ai cu scrisul, dar iti place sa desenezi, Tom Block te invita sa contribui si tu la alta “capodopera” colectiva in progress. Eu abia astept sa vad ce film iese din aventura asta social media!

tim burton in aventura social media

Nu mai este o noutate, motoarele de cautare sunt deja overloaded cu titluri despre Tim Burton si al sau Stainboy. Mereu surprinzator, regizo...

duminică, 10 decembrie 2017

Nu intri intr-o retea de socializare ca sa te documentezi despre cum a fost construita acea retea, ci ca sa cunosti lumea, eventual sa-ti faci amici. Asa cum nu te duci la filmul Facebook ca sa te updatezi cu un istoric exact al evolutiei platformei, de la idee la produsul finit, abundand de informatii de specialitate despre modul de programare. Poate nici macar ca sa-l cunosti cu adevarat pe creatorul retelei. Vezi Facebook ca sa vezi un film. Bunicel, in general. Facebook este un film centrat pe un personaj: Mark Zuckerberg. Un film despre cum unui computerist programator de Harvard, solitar,  informal, cu usoare tendinte antisociale si cu oarece probleme in relatia cu sexul opus, ii vine ideea acestei retele de socializare. Filmul curge rectiliniu, previzibil, fara convulsii grave sau rasturnari spectaculoase de situatie intre momentul A si momentul Z. Intre  momentul in care Mark, cu o bere la gura si in slapi  - fie vara, fie iarna – tasteaza efervescent linii de cod, iluminat de ideea unei retele care sa… aduca oamenii mai aproape unii de altii. Si Mark, aproape neschimbat, dar ajuns miliardar, care da refresh-uri la contul sau de Facebook in asteptarea unui accept de la o fosta (si singura) iubita. Intre timp, s-a petrecut intreaga istorie a retelei (si filmului) – Zuckerberg a construit platforma in cateva saptamani, a apelat la un prieten care sa-l sponsorizeze si sa caute investitori, a lasat balta do i smecheri de la Harvard care cloceau o idee similara, s-a lasat prins in jocul unui alt creator de platforme web (Napster), si-a marginalizat si exclus prietenul din noua combinatie (tradare involuntara), a fost implicat in procese legate de proprietate intelectuala si inselaciune, a intrat cu reteaua pe alte doua continente inregistrand o cascada de membri-utilizatori in timp record, a devenit miliardar, desi banii nu prea contau pentru el… Si cam atat. Zuckerberg – un tip relativ castrat emotional, care turuie replici repezit si fara modulatii, asa cum tasteaza coduri la computer, dar nu lipsit de sentimente pe care (pe alocuri) si le exteriorizeaza – este un tip absolut comun si extrem de des intalnit in breasla lui de „computeristi”. Nu este nici macar „jeg uman”, cum il caracterizeaza furibund prietena lui inainte de a-i da papucii. Si, de fapt, nici nu stim exact daca asa stau lucrurile. Pe marginea cartii lui Ben Mezrich, aflata la baza scenariului pentru acest film, si construita in principal pe marturia (partinitoare) a lui Severin, prietenul devenit persona non grata, si fara participarea lui Zuckerberg, s-au creat multe dispute. Multi au sugerat ca statutul de outsider evreu al protagonistului, exclus din cluburi si fratii elitiste, si implicit dorinta sa de a-si crea un spatiu personal unde sa domneasca suveran izvorasc din propriile obsesii si frustrari ale autorului, si el absolvent Harvard. Reactia lui Mark cel adevarat, acum in varsta de 26 de ani si, desi miliardar, timid in dezvaluiri si declaratii publice, a fost aceea de a rejecta categoric afirmatia din carte conform careia el a facut Facebook-ul ca sa cunoasca cat mai multe fete. De fapt, in film, motivatia dramatica sau sutul psihologic care impinge protagonistul la actiune este subtire sau/si adolescentin. Nu dezvolti un asemenea proiect doar pentru ca prietena te-a facut de doi bani si te-a parasit. Razbunarea e derizorie. Rezultatul e istoric. Zuckerberg programeaza pur si simplu pentru ca asta stie sa faca cel mai bine si are idei stralucite. Facebook este un film fara eroi si anti-eroi, fara dezvaluiri incendiare, fara puncte culminante… Dar e un film cu un tempo alert, conectant, dens regizoral si rotund construit. David Finch e un maestru chiar si atunci cand nu ataca subiecte hard-core si scenarii spectaculoase, sau nu lucreaza cu Brad Pitt. Poate mai ales atunci. Placut surprinzator, personajul Sean Parker Napster, interpretat extrem de carismatic de Justin Timberlake, adauga filmului un condiment incitant, pervers-savuros, din zona sex, drugs si… computer skills. Ceea ce filmul cred ca trateaza cu superficialitate este ideea de business in sine. Oricat de briliant ai fi, oricat de excelent programator, imi vine greu sa cred ca poti atinge o asemenea viteza de contaminare, ca poti da o asemenea lovitura la capitolul afilieri si incasari intr-un timp atat de scurt. Chiar si in Silicon Valley. Asta pentru ca ideea se bazeaza pe crearea de relatii. Iar relatiile iau timp sa se consolideze. Sau ma insel? Poate ca ar fi instructiva o comparatie a fenomenului, de exemplu un film – artistic sau documentar – despre Jack Dorsey, fondatorul Twitter. Lui Jack i-a venit ideea retelei de inter-relationare cam prin 2000, deci cu ceva timp inaintea lui Zuckerberg. Oficial, Twitter s-a lansat in 2006. Revenind la Facebook, intra in retea daca nu esti. Sau nu raspunde la invite si nu-ti face profil. Sau desfiinteaza-ti contul. Dar inainte de a-ti da cu parerea, vezi filmul.

the social network

Nu intri intr-o retea de socializare ca sa te documentezi despre cum a fost construita acea retea, ci ca sa cunosti lumea, eventual sa-ti fa...