marți, 21 noiembrie 2017

Citind aceasta carte m-am teleportat parca intr-un corp mai mic, ca al unui copil de 9 ani. De fapt Bruno, personajul principal al acestei carti, are el noua ani insa e mai mic de statura decat dei de varsta lui. Intr-o zi se trezeste ca toata casa lor se muta in bagaje, pentru a se muta in alta parte, intr-un loc pe care Bruno nu-l suporta, numit Out With (nume pe care Bruno niciodata nu in pronunta corect). Macar de-ar intelege ce se intampla acolo cu toti acei oameni de dincolo de gard, pe care ii vedea de la fereastra noii lui camere. Punand intrebari despre acestia, de la tatal lui afla ca acestia nu sunt oameni, ceea ce-l face si mai confuz deoarece acestia arata ca si cum ar fi. Gretel, sora lui, un Caz fara Speranta, ii spune ca sunt evrei dar el nu intelege foarte bine termenul. Si daca ei sunt evrei, noi ce suntem?! Vazand la un moment dat ca intoarcerea la Berlin, in casa lor cu 5 niveluri, nu cu 3 ca aceasta, nu se va intampla intr-un viitor previzibil, Bruno incepe sa-si gaseasca activitati care sa-i faca placere, asa ca pleaca sa exploreze. Bine, nu ca cel ce a descoperit America, Columb, insa tot unul cu mare dorinta de noutate. Astfel ca, intr-o dupa-amiaza, merge de-a lungul gardului si zareste Punctul care deveni o Pata, care deveni un Strop, care deveni o Silueta, care deveni un Baiat. Acest baiat, pe nume Shmuel, care pentru varsta de 9 ani era si mai mic decat Bruno, era foarte slab, cu ochii adanciti in orbite, cu parul ras si vene aparente, imbracat cu aceleasi pijamale in dungi pe care Bruno le vedea de la fereastra camerei lui. Cei doi dezvolta o prietenie foarte stransa, intalninu-de aproape zilnic in locul unde se vazusera prima oara si pe unde Bruno ii strecura mancare. Era o prietenie ciudata deoarece niciodata nu se atinsesera, niciodata nu se jucasera. Tot ceea ce faceau era sa stea de vorba. Timp de un an, aproape zilnic, dupa lectiile lui Bruno. Astfel ca, intr-o zi, inainte de a se intoarce cu mama sa si cu Gretel la Berlin (tata trebuia sa ramana deoarece era Comandant, asta era munca lui – auzise Bruno in cearta parintilor), in casa lor cu 5 niveluri, Bruno planuieste aventura finala la Out With. Astfel, a doua zi, in locul de intalnire cu Shmuel isi schimba hainele sale pentru un set de pijamale in dungi, iar prin locul unde strecura de obicei mancare se rostogoli el, pentru a explora ce era de cealalta parte a gardului… Cartea descrie evenimentele din pragul pierderii inocentei unui copil, un copil care nu intelege de ce Fury este atat de temut, de ce tata, un barbat mult mai impunator ca el ii asculta deciziile fara sa cracneasca. Astfel ca, intr-o zi, ofiterul facut comandant pleaca, cu familia intreaga la Auchwitz (Out With). Dar isi va pierde Bruno inocenta, va descorperi el adevarul cu toate detaliile lui dureroase? Isi va da seama unde se afla de fapt?! Va recomand cartea, se citeste foarte foarte usor. Eu mi-am comandat-o de la Okian si am primit-o foarte prompt. Au mai scris despre carte Cristina si Mihaela. Despre film eu voi scrie zilele urmatoare. Lectura placuta!  

Baiatul cu pijamale in dungi – John Boyne

Citind aceasta carte m-am teleportat parca intr-un corp mai mic, ca al unui copil de 9 ani. De fapt Bruno, personajul principal al ac...

luni, 20 noiembrie 2017

In fiecare an, inainte de Craciun, bunicii mei taiau porcul. Atunci cand inca mai erau in putere saracii. Si faceau dragii de ei tot felul de bunatati, de pastrame, de tochituri si carnati, de ti se scurgea sufletul afara din corp de pofta. De la o vreme insa, ai mei parinti s-au hotarat ca familia noastra crescand, noua ne trebuie porcul nostru, asa ca in fiecare an, inainte de Craciun, si la noi se taia un porc. Si Doamne ce mai uram sa stau la tara atunci (mai mult decat uram sa stau vara, il citam pe Toparceanu de nu a avut saracul liniste cate zile stateam eu pe acolo). Dar sa fim intelesi, soricul imi placea. Numai sa nu vad de unde provine… Oricat insa s-ar fi straduit parintii mei insa sa realizeze acelasi tip de bunatati ca bunicii, niciodata nu erau pe placul odraslei: Sunt prea sarati carnatii! Prea afumata sunculita! Prea uscata pastrama! Ale bunicilor sunt mult mai bune! Pana ce s-a gandit al meu tata, ca sa-i intre-n gratii donsoarei: Papusa tatii, uite ca ti-au trimis bunicii niste carnati de la ei, daca tot au auzit ca nu-ti plac cei de-acasa. Ia odrasla si mananca, frumusel cu mamaliguta si branza cu smantana (oare ce m-a trasnit sa scriu la ora asta despre mancare?!) si afirma: Astia DA CARNATI! Sa aflu, peste mult timp (trecusera cam 10 ani si se facuse consiliu familial, se terminasera subiectele de ras si a trebuit sa se ajunga si la mine) ca acei carnati erau tot de-acasa, si nu de la bunici. Iata oameni buni ce face autosugestia…

Amintiri din copilarie - Ca tot vine Craciunul

In fiecare an, inainte de Craciun, bunicii mei taiau porcul. Atunci cand inca mai erau in putere saracii. Si faceau dragii de ei tot felul d...